
Dacă te-ai trezi de dimineață și ai primi doar lucrurile pentru care ai fost recunoscător cu o zi înainte, cum crezi că ar arăta ziua ta?
Aceasta este fraza pe care am văzut-o scrisă undeva acum câteva zile și care m-a făcut să mă opresc preț de câteva secunde pentru a face un exercițiu de imaginație.
Inițial am simțit tristețe fiindcă mi-am dat seama că în ultima perioadă mintea mea a preluat din nou controlul, purtându-mă de nenumărate ori în viitor, la ce va trebui făcut, plecând de la ce nu este încă suficient. M-a luat din prezent și m-a făcut atentă nu la ce am, ci la ce nu am. M-a pus din nou în stare de nemulțumire, de opoziție față de ceea ce este, de ușoară încruntare și încrâncenare. M-a determinat să muncesc mult, să îmi fie teamă de tot felul de lucruri și să nu las spațiu pentru a respira și a mă bucura de ce este.
Mintea acționează cum știe ea mai bine, face ce a fost dresată să facă timp de zeci de ani, de când eram copii. Este extrem de bine antrenată și intră foarte repede pe pilot automat atunci când suntem obosiți sau când nu mai suntem atenți la noi înșine. Corpul îi urmează și trăiește în stare de încordare și stres.
În fine, gândul cu care am rămas în urma exercițiului de imaginație este că nu contează cât ai, ci cum percepi ceea ce ai. Este ca și cum deja trăim doar cu puținele lucruri pentru care suntem recunoscători, fără a conta câte avem de fapt. Nemulțumitului nu i se ia darul, el își răpește singur darul de a se bucura de ceea ce deja are.
A exersa recunoștința nu presupune a vedea doar jumătatea plină a paharului și a trăi în negare. Nu presupune a face by-pass emoțiilor grele care ne încearcă. Ci pur și simplu este un mod de a trăi mai aproape de echilibru, mai mult în prezent, cu mai multă bucurie și mai puțin în stare de insuficiență și anxietate.
A exersa recunoștința este un mod de a construi automatisme mai sănătoase, de a trăi mai mult în acum și în abundență și, în acest mod, de a crea și mai multă abundență. Nu în ultimul rând, este un mod de a produce dopamină în corp și stare de bine.
Practic recunoștința în reprize de câte 28 de zile și la finalul fiecărui program rămân cu foarte multe daruri și obiceiuri sănătoase. De data aceasta, mi-am dorit să nu o practic de una singură, ci să aduc lângă mine oameni care vor să mi se alăture, să creăm împreună un colțișor de lume cu energie mai blândă, mai bună și mai voioasă.
#CE ai nevoie ca să poți participa și #CUM se va desfășura programul?
În cadrul primei noastre întâlniri online vei primi programul în format electronic pentru toată perioada.
Ai nevoie de jumătate de oră liberă, doar a ta, în fiecare zi timp de 28 de zile (de preferat dimineața) și de un caiet/jurnal unde să îți notezi binecuvântările și intențiile.
Va fi un exercițiu individual, apoi vom împărtăși fiecare ce simte pe un grup privat de Facebook.
De-a lungul programului vor fi întâlniri de grup online unde vom lucra cu credințele limitative care nu mă lasă să manifest sau să mă bucur și cu emoțiile grele de care fugim și tocmai pentru că facem asta, nu lăsăm loc pentru bucurie. Aceste întâlniri vor fi anunțate ulterior pe grupul de Facebook.
#ÎNSCRIERE
Dacă îți dorești să participi, te rog să îmi trimiți un email la florenta@fundatiahera.ro
#TAXĂ de participare
Participarea la acest prim grup este gratuită, pe bază de înscriere prealabilă. Este darul meu de Paște pentru mine și pentru voi și este un post de gânduri negative.
Pentru următoarele grupuri taxa va fi 250 de lei și va cuprinde programul și 3 întâlniri de grup.
#Despre mine
Florența Simion – psiholog clinician, consilier de dezvoltare, fondator și vicepreședinte al Fundației HERA, organizator Festival AFECT.
Mai simplu și mai uman de atât, sunt un căutător. Am simțit de când eram copil că viața poate fi și altfel decât ce puteam vedea în jurul meu. Am luat drumul dificil al întoarcerii înspre interior, al trăirii în autentic cât pot de mult, al schimbărilor care nu au fost și încă nu sunt ușoare, însă pentru mine este singura cale pe care îmi doresc să merg.
Vă aștept cu drag și indiferent cât de mulți sau puțini suntem în acest prim program, voi fi bucuroasă să îl ținem împreună